Una din substantele care au facut cafeaua atat de apreciata , respectiv cofeina , reprezinta pentru unii dintre consumatorii acestei licori un factor de risc sau de disconfort . Din acest motiv , procesatorii de cafea au cautat o solutie la aceasta problema , iar solutia a reprezentat-o decofeinizarea . Ulterior decofeinizerea s-a aplicat si altor produse , cum ar fi la ceai si la cacao. Principiul este acelasi la toate metodele de decofeinizare , si are la baza gradul mare de solubilitate a compusilor cafelei – arome si cofeina . Procesul incepe cu fierberea boabelor verzi de cafea in baie de aburi si clatirea acestora cu un solvent care extrage cofeina , acest proces fiind repetat de 8-12 ori pana se obtine gradul de extractie dorit (ca standard international 97% din concentratia initiala , iar ca standard UE 99.9% din masa cafelei sa fie fara cofeina- un pic mai ciudat ,deoarece nu reglementeaza concentratia propriu-zisa de cofeina ).
Pionierul decofeinizarii au fost doi indivizi – Karl Wimmer si Ludwig Roselius care in 1903 au experimentat cu succes decofeinizarea folosind o solutie salina in care ca solvent era folosit benzenul. Rezumand istoria , pana la urma compania lor a ajuns in proprietatea Kraft Foods , dar metoda lor a fost abandonata cu ceva timp in urma din cauza grijilor privind influenta benzenului asupra sanatatii consumatorilor .
Metoda Swiss Water sau metoda de decofeinizare cu apa de ghetar este o metoda descoperita si folosita de catre Swiss Water Decaffeinated Coffee Company (socant , nu ? ) inca din anii ‘30 si consta in fierberea cafelei verzi in apa (care trebuie sa se incadreze in anumiti parametri) pana cand aceasta ramane fara compusii de aroma si cofeina . Apoi boabele de cafea sunt scoase din aceasta solutie care este filtrata in mod repetat prin filtre de carbon care retin cofeina , iar cand gradul de decofeinizare ajunge la 99.9% boabele de cafea sunt reintroduse in solutia filtrata si incalzite pana la uscare . Cea mai mare facilitate de acest fel exista in Vancouver , Canada , iar metoda este , dupa mine , cea mai buna , atat din punctul de vedere al calitatii cafelei – gustul este practic nealterat – cat si ca impact asupra sanatatii , deoarece nu se folosesc solventi .
Metoda directa (sau naturala) consta in fierberea boabelor de cafea in abur si clatirea acestora cu diclormetan sau etil acetat timp de 10 ore , dupa care solutia rezultata (solvent si cofeina) este scursa din cuva , iar procesul de fierbere reluat pentru a elimina reziduurile de solvent . Metoda este (supra)numita naturala deoarece etil acetatul poate fi obtinut prin fermentarea fructelor , dar bineinteles ca esteprea costisitor , asa ca se foloseste cel sintetic .
Metoda indirecta sau procesata cu apa (water processed) consta in fierberea repetata a mai multor loturi de cafea pana cand solutia la care se adauga aceiasi solventi ca in cazul metodei directe ajunge la un punct de echilibru , unde concentratia substantelor din solutie este egala cu cea din boabele de cafea . Solventii din solutie elimina cofeina prin evaporare , iar aceasta ajunge sa contina aceleasi substante (fara cofeina) , fiind folosita la decofeinizarea loturilor urmatoare fara a altera gustul .
Metoda dioxidului de carbon (sau mai tehnic metoda de extractie cu fluide aflate in stare supecritica) consta in introducerea cafelei inmuiate (fierte in abur o perioada scurta de timp) intr-o baie de C02 semilichefiat , la o presiune de 73 pana la 300 de atmosfere care forteaza eliminarea cofeinei . Cafeaua este mentinuta astfel timp de 10 ore , dupa care presiunea este redusa , permitand CO2 sa treaca in forma gazoasa , si sa fie filtrat prin filtre de carbon care retin cofeina. Ulterior gazul filtrat este refolosit . Si aceasta metoda este foarte OK , deoarece se evita folosirea de solventi chimici .
Din 2009 a aparut pe piata un nou soi de cafea – „Decaffito”- practic o subspecie a arborelui de cafea arabica ce nu sintetizeaza cofeina fiind practic un arbore de cafea decofeinizata .
luni, 18 aprilie 2011
vineri, 18 martie 2011
CAFEAUA IN ROMANIA
Cafeaua a patruns in Romania initial in Valahia pe culoarele comerciale ce legau Orientul cu Apusul si nordul Europei. Filiera turceasca a adus atat produsul comercial cat si obiceiurile legate de acest tabiet privat la inceput, iar apoi tot mai deschis spatiului public. Astfel, in anul 1667, sub domnia lui Radu Leon (1664-1669), este atestata cea dintai cafenea din Bucuresti, care se afla in vecinatatea Bisericii Doamnei si a viitorului han Serban Voda, de pe locul Bancii Nationale de azi. Cafeneaua a apartinut unui turc pe nume Kara Hamie, fost mercenar in trupele sultanului Mehmed al IV-lea (1648-1687). Dupa moartea proprietarului, cafeneaua a revenit Imperiului Otoman, iar in decembrie 1691 a fost vanduta lui Kavaz-Basa pentru 65 de piastri. In vremea lui Constantin Brancoveanu aparusera deja si alte cafenele, cele mai multe fiind pe podul Beilicului, astazi Calea Serban Voda. In anul 1734, pe 20 februarie, este amintit localul lui Gheorghe cafegiul care s-a aflat pe "Podul ulitii care merge la scaunele de carne", astazi undeva intre strada Doamnei si strada Batistei. In anul 1785 este amintita cafeneaua cu biliard a venetianului Michelle. Este cea dintai mentiune documentara a unei sali de biliard pentru Bucuresti."Descoperirea" a fost facuta de englezul Jeremy Bentham.
La 1819 existau in Bucuresti 21 de cafenele, iar la 1900 - 142. In anii razboiului, in 1944, numarul lor a scazut la 15, pentru ca in 1945 sa fie inchise si sigilate de guvernul Petru Groza pentru a distrage atentia bucurestenilor de la marile lipsuri alimentare.
Cafenelele au fost inca de la inceputuri un spatiu al polemicilor, disputelor politice si al ideilor revolutionare la fel ca peste tot in lume . In septembrie 1782, Voda Caragea a poruncit Agiei sa ia masuri impotriva celor care cartesc prin cafenele. Si in 1787, Voda Mavrogheni a cerut sa fie pedepsiti "farmazonii" care tulburau linistea orasului cu "vorbe neadevarate", iar in 1789 a poruncit sa fie inchise cafenelele in care se umbla cu "alte vorbe".
Consumul de cafea a crescut in progresie geometica de la un secol la altul. Pentru secolul al XVI-lea si al XVII-lea, cafeaua era un produs exclusivist, consumat de negustorii din Balcani si oficialii turci care tranzitau sau locuiau sezonier in Valahia, dar era cunoscuta si de elita politica si economica a tarii. Cafeaua cucereste medii sociale mai largi incepand cu finalul secolului al XVII-lea.
La inceputul secolului al XIX-lea cafeaua turceasca cedeaza treptat locul retetelor occidentale aduse de cofetarii italieni, francezi si germani. Cu toate acestea , reteta clasica de preparare (la ibric) a ramas cea mai raspandita metoda de preparare a acestei licori in casele romanilor , ca si in restul tarilor aflate sub influenta otomana (Grecia , Bulgaria , parte din fosta Iugoslavia) .
La 1819 existau in Bucuresti 21 de cafenele, iar la 1900 - 142. In anii razboiului, in 1944, numarul lor a scazut la 15, pentru ca in 1945 sa fie inchise si sigilate de guvernul Petru Groza pentru a distrage atentia bucurestenilor de la marile lipsuri alimentare.
Cafenelele au fost inca de la inceputuri un spatiu al polemicilor, disputelor politice si al ideilor revolutionare la fel ca peste tot in lume . In septembrie 1782, Voda Caragea a poruncit Agiei sa ia masuri impotriva celor care cartesc prin cafenele. Si in 1787, Voda Mavrogheni a cerut sa fie pedepsiti "farmazonii" care tulburau linistea orasului cu "vorbe neadevarate", iar in 1789 a poruncit sa fie inchise cafenelele in care se umbla cu "alte vorbe".
Consumul de cafea a crescut in progresie geometica de la un secol la altul. Pentru secolul al XVI-lea si al XVII-lea, cafeaua era un produs exclusivist, consumat de negustorii din Balcani si oficialii turci care tranzitau sau locuiau sezonier in Valahia, dar era cunoscuta si de elita politica si economica a tarii. Cafeaua cucereste medii sociale mai largi incepand cu finalul secolului al XVII-lea.
La inceputul secolului al XIX-lea cafeaua turceasca cedeaza treptat locul retetelor occidentale aduse de cofetarii italieni, francezi si germani. Cu toate acestea , reteta clasica de preparare (la ibric) a ramas cea mai raspandita metoda de preparare a acestei licori in casele romanilor , ca si in restul tarilor aflate sub influenta otomana (Grecia , Bulgaria , parte din fosta Iugoslavia) .
luni, 22 februarie 2010
PRAJIREA CAFELEI - DEBUTUL
Nu este foarte limpede ce a determinat omul sa recurga la prajirea cafelei . Bineinteles ca exista o legenda si despre acest fapt . In jurul anului 1260 un seic , pe numele sau Omar a fost exilat , iar acesta incercand sa isi astampere foamea a incercat sa isi faca supa din boabele de cafea . Fiind prea amara , a incercat sa le prajeasca si a constatat ca gustul este incomparabil mai bun , iar la intoarcerea sa din exil a popularizat aceasta metoda de consum a cafelei .
Adevarul ar putea fi si altul. In lumea araba se consuma inca din acea perioada o bautura facuta din crengutele de cafea cu fruct cu tot , prajite putin si fierte , bautura denumita in acea zona qishr (sau kishr , kisher - sunt mai multe denumiri care circula) , in Europa fiind cunoscuta sub numele de cafea sultan sau sultana . Probabil ca cineva a ars prea mult acele crengute si a descoperit aroma deosebita a boabelor de cafea prajite.
Cert este ca in jurul anului 1550 cafeaua era prajita pe toata intinderea imperiului otoman de o maniera asemanatoare celei din zilele noastre.
Ca grad de prajire , inceputurile au fost mai "luminoase" cafeaua fiind prajita mai putin . In jurul anului 1600 s-a dezvoltat un stil de prajire mai intensa a cafelei , acest fapt putand fi determinat de doi factori - primul ar fi faptul ca o cafea mai prajita este mult mai usor de macinat decat una mai putin prajita , iar cel de-al doilea motiv ar fi disponibilitatea pe scara larga a zaharului , care adaugat cafelei atenueaza notele mai amarui care se dezvolta in momentul prajirii mai intense .
Cum se prajea cafeaua pana la inceputul secolului XIX ? Se pare ca era prajita mai ales de catre consumatorii finali , prin metode rudimentare - in tigai sau pe placi de fier , metode care de multe ori aveau ca rezultat o cafea prajita neuniform , deseori arsa , dar era mult mai buna decat majoritatea cafelelor comercializate in ziua de astazi avand un mare avantaj - era proaspata .
Adevarul ar putea fi si altul. In lumea araba se consuma inca din acea perioada o bautura facuta din crengutele de cafea cu fruct cu tot , prajite putin si fierte , bautura denumita in acea zona qishr (sau kishr , kisher - sunt mai multe denumiri care circula) , in Europa fiind cunoscuta sub numele de cafea sultan sau sultana . Probabil ca cineva a ars prea mult acele crengute si a descoperit aroma deosebita a boabelor de cafea prajite.
Cert este ca in jurul anului 1550 cafeaua era prajita pe toata intinderea imperiului otoman de o maniera asemanatoare celei din zilele noastre.
Ca grad de prajire , inceputurile au fost mai "luminoase" cafeaua fiind prajita mai putin . In jurul anului 1600 s-a dezvoltat un stil de prajire mai intensa a cafelei , acest fapt putand fi determinat de doi factori - primul ar fi faptul ca o cafea mai prajita este mult mai usor de macinat decat una mai putin prajita , iar cel de-al doilea motiv ar fi disponibilitatea pe scara larga a zaharului , care adaugat cafelei atenueaza notele mai amarui care se dezvolta in momentul prajirii mai intense .
Cum se prajea cafeaua pana la inceputul secolului XIX ? Se pare ca era prajita mai ales de catre consumatorii finali , prin metode rudimentare - in tigai sau pe placi de fier , metode care de multe ori aveau ca rezultat o cafea prajita neuniform , deseori arsa , dar era mult mai buna decat majoritatea cafelelor comercializate in ziua de astazi avand un mare avantaj - era proaspata .
miercuri, 17 februarie 2010
MOMENTE NOTABILE
Cafeaua a fost in nenumarate randuri companionul unor momente notabile din istoria lumii si voi incerca sa va aduc la cunostinta cateva dintre acestea.
Faimoasa partida de ceai din Boston din 1773 a fost pusa la cale in mare secret intr-o cafenea din acest oras - Green Dragon - un loc favorit de intalnire a marilor ganditori ai sec XVIII din acea regiune . Revolta impotriva taxelor marite aplicate ceaiului importat a dus la declararea de catre Congresul Continental a cafelei ca noua bautura nationala in locul ceaiului.
Mai tarziu , in 1789 a venit randul Revolutiei franceze sa porneasca tot dintr-o cafenea - Cafe du Foi . inceputul revolutiei a fost practic momentul in care un jurnalist si activist social - Camille Desmoulins - impreuna cu un avocat somer s-au urcat pe o masa din cafenea si au tinut un discurs revolutionar in fata unei multimi de oameni nemultumiti . Dupa 2 zile Bastilia cadea .
In jurul anului 1680 in Londra s-a deschis o cafenea -Lloyd's - unde se intalneau oamenii de afaceri ai vremii , care mai tarziu au pus bazele companiei de asigurari omonime . Mai tarziu , in perioada iluminista a mijlocului de sec XVIII cafenelele erau denumite si "universitati de un penny" , deoarece pentru cat costa o cafea - un penny , bineinteles - aveai ocazia sa intalnesti oameni care isi impartaseau cunostintele despre problemele vremii - politica , economie - si nu numai - istorie , filozofie , arte.
Istoria celei mai mari burse a lumii - NYSE - isi are originea in doua cafenele din Manhattan aflate peste drum una de cealalta - Merchant's Coffee House si Tontine Cofee House - principalele locatii unde se faceau tranzactiile in acea vreme . In 1817 negustorii din acele cafenele au pus bazele unui grup denumit New York Stock and Exchange Board care mai tarziu a devenit the New York Stock Exchange.
Ludvig van Beethoven era un impatimit al cafelei . Portia lui zilnica era de exact 60 de boabe de cafea pe care le lua de la diferite magazine de cafea din Viena pentru a-si crea amestecul favorit.
In 1832 presedintele american Andrew Jackson a inlocuit romul din ratiile soldatilor cu cafea si zahar , in perioada razboilui civil (1861-1865 ) fiind considerata de maxima importanta . Portia de cafea a soldatilor Confederatiei era de cca 4,5 kg de cafea verde la 100 de ratii. In timpul celui de-al doilea razboi mondial soldatii americani primeau cafea solubila Maxwell si tigari , fapt ce a format o importanta masa de consumatori in momentul in care acestia au revenit in tara.
Faimoasa partida de ceai din Boston din 1773 a fost pusa la cale in mare secret intr-o cafenea din acest oras - Green Dragon - un loc favorit de intalnire a marilor ganditori ai sec XVIII din acea regiune . Revolta impotriva taxelor marite aplicate ceaiului importat a dus la declararea de catre Congresul Continental a cafelei ca noua bautura nationala in locul ceaiului.
Mai tarziu , in 1789 a venit randul Revolutiei franceze sa porneasca tot dintr-o cafenea - Cafe du Foi . inceputul revolutiei a fost practic momentul in care un jurnalist si activist social - Camille Desmoulins - impreuna cu un avocat somer s-au urcat pe o masa din cafenea si au tinut un discurs revolutionar in fata unei multimi de oameni nemultumiti . Dupa 2 zile Bastilia cadea .
In jurul anului 1680 in Londra s-a deschis o cafenea -Lloyd's - unde se intalneau oamenii de afaceri ai vremii , care mai tarziu au pus bazele companiei de asigurari omonime . Mai tarziu , in perioada iluminista a mijlocului de sec XVIII cafenelele erau denumite si "universitati de un penny" , deoarece pentru cat costa o cafea - un penny , bineinteles - aveai ocazia sa intalnesti oameni care isi impartaseau cunostintele despre problemele vremii - politica , economie - si nu numai - istorie , filozofie , arte.
Istoria celei mai mari burse a lumii - NYSE - isi are originea in doua cafenele din Manhattan aflate peste drum una de cealalta - Merchant's Coffee House si Tontine Cofee House - principalele locatii unde se faceau tranzactiile in acea vreme . In 1817 negustorii din acele cafenele au pus bazele unui grup denumit New York Stock and Exchange Board care mai tarziu a devenit the New York Stock Exchange.
Ludvig van Beethoven era un impatimit al cafelei . Portia lui zilnica era de exact 60 de boabe de cafea pe care le lua de la diferite magazine de cafea din Viena pentru a-si crea amestecul favorit.
In 1832 presedintele american Andrew Jackson a inlocuit romul din ratiile soldatilor cu cafea si zahar , in perioada razboilui civil (1861-1865 ) fiind considerata de maxima importanta . Portia de cafea a soldatilor Confederatiei era de cca 4,5 kg de cafea verde la 100 de ratii. In timpul celui de-al doilea razboi mondial soldatii americani primeau cafea solubila Maxwell si tigari , fapt ce a format o importanta masa de consumatori in momentul in care acestia au revenit in tara.
CUCERIREA LUMII
In secolul al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea obiceiul de a consuma cafea s-a intins spre vest in Europa , si spre est , in India si Indonezia . Pelerinii musulmani au dus planta de cafea in India si au cultivat-o in acea zona , iar europenii au popularizat cultivarea ei in zona Indoneziei . In Europa , singurele plante de cafea cultivate erau cele din gradinile botanice ale potentatilor vremii.
Calatoria cafelei in America a inceput in anul 1607 cand capitanul John Smith a adus plante de cafea cu el in perioada in care a fost intemeiat orasul Jamestown in Virginia. In ciuda faptului ca a patruns foarte devreme in aceasta parte a lumii (inaintea primului import oficial european consemnat) cafeaua nu s-a bucurat de o popularitate mare , fiind in urma ceaiului ca si popularitate . Toate acestea aveau sa se schimbe intr-o frumoasa zi a anului 1773 in Boston , cand a avut loc faimoasa "partida de ceai" , moment din care cafeaua a fost considerata bautura nationala .
Se stie ca in acea perioada America de Nord nu prea avea relatii cu America Centrala si de Sud (nu ca acum ar fi o armonie deplina...) asa ca meritul cultivarii pe scara larga a cafelei a revenit unui francez ( nu unui american ) , ofiter in Marina Frantei , Gabriel Mathieu de Clieu . Acest individ , fiind detasat in zona Marii Caraibelor , a cerut regelui Louis al XIV-lea in timpul unei vizite la Paris in anul 1720 cativa lastari de cafea din gradina botanica regala pentru a le cultiva in Martinica. Maritul rege a refuzat , dar intreprinzatorul marinar a profitat de prima ocazie avuta si in timpul unei "vizite" in sere a "imprumutat" ce isi dorise -un lastar . Drumul de intoarcere a fost plin de peripetii , vasul fiind atacat de pirati , un alt ocupant al vasului i-a rupt o crenguta din lastar , iar spre sfarsitul calatoriei au ramas si fara apa , asa ca si-a folosit portia sa de apa pentru a mentine planta in viata . Ca toate povestile de succes si aceasta are un final fericit . Domnu' Clieu si-a plantat cafeaua pe domeniul propriu sub paza armata , iar urmarea a fost ca in 1777 acest prim lastar avea circa 18 milioane de urmasi.
Patrunderea cafelei in Brazilia a avut loc in conditii similare . Dupa ce arabii au tinut cu dintii de secretul cafelei timp de secole atunci venise timpul negustorilor olandezi (in special cu cafelele din Indonezia) si francezi (Africa si Caraibe - Martinica , Dominica , Guyana , Guadelupe) sa tina cu dintii de pozitia dominanta pe care o aveau in comertul si productia acestei delicatese . Imparatul Braziliei si-a trimis un emisar - Francisco de Mello Palheta - in Guyana Franceza a anului 1727 sa medieze o disputa intre olandezi si francezi , iar daca se poate , sa si puna mana pe cateva seminte de cafea care dupa cum am spus , erau pazite cu strasnicie . Partea cu medierea a functionat bine , dar cu partea a doua a fost ceva mai dificil . Asa ca vajnicul brazilian a imbinat utilul cu placutul si a incorpit o aventura cu sotia guvernatorului care la despartire i-a facut cadou si semintele care au pus bazele celei mai mari economii producatoare de cafea din lume. In anul 1800 Brazilia se numara deja printre tarile exportatoare de cafea ,iar in anul 1900 90% din economia acestei tari constand in industria cafelei .
Calatoria cafelei in America a inceput in anul 1607 cand capitanul John Smith a adus plante de cafea cu el in perioada in care a fost intemeiat orasul Jamestown in Virginia. In ciuda faptului ca a patruns foarte devreme in aceasta parte a lumii (inaintea primului import oficial european consemnat) cafeaua nu s-a bucurat de o popularitate mare , fiind in urma ceaiului ca si popularitate . Toate acestea aveau sa se schimbe intr-o frumoasa zi a anului 1773 in Boston , cand a avut loc faimoasa "partida de ceai" , moment din care cafeaua a fost considerata bautura nationala .
Se stie ca in acea perioada America de Nord nu prea avea relatii cu America Centrala si de Sud (nu ca acum ar fi o armonie deplina...) asa ca meritul cultivarii pe scara larga a cafelei a revenit unui francez ( nu unui american ) , ofiter in Marina Frantei , Gabriel Mathieu de Clieu . Acest individ , fiind detasat in zona Marii Caraibelor , a cerut regelui Louis al XIV-lea in timpul unei vizite la Paris in anul 1720 cativa lastari de cafea din gradina botanica regala pentru a le cultiva in Martinica. Maritul rege a refuzat , dar intreprinzatorul marinar a profitat de prima ocazie avuta si in timpul unei "vizite" in sere a "imprumutat" ce isi dorise -un lastar . Drumul de intoarcere a fost plin de peripetii , vasul fiind atacat de pirati , un alt ocupant al vasului i-a rupt o crenguta din lastar , iar spre sfarsitul calatoriei au ramas si fara apa , asa ca si-a folosit portia sa de apa pentru a mentine planta in viata . Ca toate povestile de succes si aceasta are un final fericit . Domnu' Clieu si-a plantat cafeaua pe domeniul propriu sub paza armata , iar urmarea a fost ca in 1777 acest prim lastar avea circa 18 milioane de urmasi.
Patrunderea cafelei in Brazilia a avut loc in conditii similare . Dupa ce arabii au tinut cu dintii de secretul cafelei timp de secole atunci venise timpul negustorilor olandezi (in special cu cafelele din Indonezia) si francezi (Africa si Caraibe - Martinica , Dominica , Guyana , Guadelupe) sa tina cu dintii de pozitia dominanta pe care o aveau in comertul si productia acestei delicatese . Imparatul Braziliei si-a trimis un emisar - Francisco de Mello Palheta - in Guyana Franceza a anului 1727 sa medieze o disputa intre olandezi si francezi , iar daca se poate , sa si puna mana pe cateva seminte de cafea care dupa cum am spus , erau pazite cu strasnicie . Partea cu medierea a functionat bine , dar cu partea a doua a fost ceva mai dificil . Asa ca vajnicul brazilian a imbinat utilul cu placutul si a incorpit o aventura cu sotia guvernatorului care la despartire i-a facut cadou si semintele care au pus bazele celei mai mari economii producatoare de cafea din lume. In anul 1800 Brazilia se numara deja printre tarile exportatoare de cafea ,iar in anul 1900 90% din economia acestei tari constand in industria cafelei .
sâmbătă, 13 februarie 2010
CAFEAUA IN EUROPA
Dupa cum ziceam , primul popas al cafelei pe meleagurile Europei (vestice, bineinteles ...) a fost in Venetia anului 1615 , din greseala . Bautura preparata a facut - ca peste tot - doua tabere - pro si contra . Aceasta disputa a fost rezolvata de catre papa Clement al VIII - lea care a gustat cafeaua dupa ce i-a fost adusa de catre cei ce o considerau a fi " bautura diavolului " si a decretat-o a fi minunanta , spunand ca "ar fi un pacat sa lasam doar paganii sa se bucure de ea" .
In Austria cafeaua a fost adusa tot de turci si a ramas in obiceiurile localnicilor dupa ce otomanii au fost alungati din Viena in anul 1683 . Plecand in graba , acestia au lasat in urma lor cantitati importante de cafea , cantitati care au fost insusite de catre un ofiter polonez care servise si in Turcia si cunostea totul despre cafea - Franz Georg Kolschitzky , care a si deschis prima cafenea din Viena , loc unde s-a incetatenit obiceiul filtrarii cafelei de zat si a adaugarii de lapte si indulcitor.
Desi cafeaua a intrat in Italia inaintea altor tari , prima cafenea din Europa a fost deschisa in Oxford , in anul 1650 , bucurandu-se de un asa succes , incat in 1655 a fost infiintat Oxford Coffee Club , primul club dedicat cafelei. In Londra prima cafenea a fost deschisa la doi ani dupa cea din Oxford . In Italia prima cafenea a fost deschisa in 1654 , pana in acel moment cafeaua fiind vanduta mai mult in farmacii si datorita pretului foarte ridicat fiind rezervata doar celor bogati. Franta a luat si ea cunostinta cu cafeaua cam in aceeasi perioada , mai exact in jurul anului 1660 cand negustori din Marsilia au revenit din Turcia dupa cativa ani si nu si-au conceput continuarea vietii lor fara magica licoare asa ca au adus cu ei cafea si au inceput sa o importe masiv.
Acestea sunt istoriile patrunderii cafelei in marile puteri ale acelei perioade - Italia , Franta , Austria , Anglia , dar sa nu uitam ca in alte tari a patruns mult mai devreme . In Spania , de exemplu , a patruns in vremea ocupatiei maure , iar in Balcani - ocupati de turci ( Grecia , Bulgaria , ex-Iugoslavia ) si in zona de influenta turca ( deci si in tara noastra ) a fost popularizata odata cu sosirea otomanilor , deci cu cateva sute de ani inaintea centrului si (N)-V Europei.
In Austria cafeaua a fost adusa tot de turci si a ramas in obiceiurile localnicilor dupa ce otomanii au fost alungati din Viena in anul 1683 . Plecand in graba , acestia au lasat in urma lor cantitati importante de cafea , cantitati care au fost insusite de catre un ofiter polonez care servise si in Turcia si cunostea totul despre cafea - Franz Georg Kolschitzky , care a si deschis prima cafenea din Viena , loc unde s-a incetatenit obiceiul filtrarii cafelei de zat si a adaugarii de lapte si indulcitor.
Desi cafeaua a intrat in Italia inaintea altor tari , prima cafenea din Europa a fost deschisa in Oxford , in anul 1650 , bucurandu-se de un asa succes , incat in 1655 a fost infiintat Oxford Coffee Club , primul club dedicat cafelei. In Londra prima cafenea a fost deschisa la doi ani dupa cea din Oxford . In Italia prima cafenea a fost deschisa in 1654 , pana in acel moment cafeaua fiind vanduta mai mult in farmacii si datorita pretului foarte ridicat fiind rezervata doar celor bogati. Franta a luat si ea cunostinta cu cafeaua cam in aceeasi perioada , mai exact in jurul anului 1660 cand negustori din Marsilia au revenit din Turcia dupa cativa ani si nu si-au conceput continuarea vietii lor fara magica licoare asa ca au adus cu ei cafea si au inceput sa o importe masiv.
Acestea sunt istoriile patrunderii cafelei in marile puteri ale acelei perioade - Italia , Franta , Austria , Anglia , dar sa nu uitam ca in alte tari a patruns mult mai devreme . In Spania , de exemplu , a patruns in vremea ocupatiei maure , iar in Balcani - ocupati de turci ( Grecia , Bulgaria , ex-Iugoslavia ) si in zona de influenta turca ( deci si in tara noastra ) a fost popularizata odata cu sosirea otomanilor , deci cu cateva sute de ani inaintea centrului si (N)-V Europei.
LEGENDA CONTINUA
Modalitatile de preparare a cafelei au fost din cele mai variate - tribul Galla din Etiopia , de exemplu , facea batoane energizante din cafea si grasime animala cu care isi "dopa" luptatorii in timpul vizitelor de lucru in teritoriile invecinate. In alte zone se facea un vin din fructele de cafea , iar in multe case a inlocuit berea ca aliment principal la micul dejun.
Primele plantatii de cafea au aparut in jurul anului 575 in Etiopia si apoi in Yemen , iar cafeaua preparata asa cum o stim si noi ( prajita , macinata si fiarta ) a aparut in Turcia undeva intre anii 1000 si 1200 , denumirea ei fiind "qahwa" , adica "ceva ce nu te lasa sa dormi" . Mare parte din Arabia a fost "invadata" de plantele de cafea , si au aparut si cafenelele , prima fiind Kiv Han , deschisa in Istanbul in anul 1475 , in cativa ani numarul acestora numarul acestora ajungand la cateva sute . Acestea erau locuri unde oamenii se intalneau pentru a asculta muzica , pentru a juca sah , ascultau povestile calatorilor si ale altor povestitori , si , nu in ultimul rand , discutau politica . In timp au ajuns sa fie denumite "scoli ale intelepciunii" datorita informatiilor la care aveau acces cei care le frecventau. In ciuda largii acceptari a cafelei de catre autoritati , nu toata lumea era de acord cu popularitatea sa . De exemplu , in anul 1511 guvernatorul din Mecca , Khair Beg , a interzis cafeaua din oras , findu-i teama ca cei care consuma cafea se vor razvrati impotriva sa . Din pacate pentru el , cand sultanul a auzit decizia luata de acesta , l-a condamnat la moarte (probabil si pentru ca inca din sec. XV exista o lege prin care femeile puteau divorta daca sotul nu le putea oferi portia zilnica de cafea) .
Odata cu popularizarea cafelei , a aparut si convingerea ca aceasta are proprietati medicale miraculoase, fiind unul din "medicamentele" prescrise de majoritatea medicilor vremii , seicul Gemaleddin din Aden fiind unul dintre cei care s-au insanatosit miraculos dupa ce a facut o cura de cafea in anul 1450 si care i-au facut o publicitate intensa .
Beneficiile si gustul divin al cafelei i-a determinat pe musulmani sa decida sa nu imparta aceasta minunatie si cu "infidelii" , astfel ca primul loc din afara sferei de influenta musulmane unde a ajuns cafeaua a fost Venetia , abia in anul 1615 , si atunci din greseala , pana atunci ea fiind deja populara in Turcia , nordul Africii , Persia , sudul Indiei , in Spania si in tarile balcanice.
Primele plantatii de cafea au aparut in jurul anului 575 in Etiopia si apoi in Yemen , iar cafeaua preparata asa cum o stim si noi ( prajita , macinata si fiarta ) a aparut in Turcia undeva intre anii 1000 si 1200 , denumirea ei fiind "qahwa" , adica "ceva ce nu te lasa sa dormi" . Mare parte din Arabia a fost "invadata" de plantele de cafea , si au aparut si cafenelele , prima fiind Kiv Han , deschisa in Istanbul in anul 1475 , in cativa ani numarul acestora numarul acestora ajungand la cateva sute . Acestea erau locuri unde oamenii se intalneau pentru a asculta muzica , pentru a juca sah , ascultau povestile calatorilor si ale altor povestitori , si , nu in ultimul rand , discutau politica . In timp au ajuns sa fie denumite "scoli ale intelepciunii" datorita informatiilor la care aveau acces cei care le frecventau. In ciuda largii acceptari a cafelei de catre autoritati , nu toata lumea era de acord cu popularitatea sa . De exemplu , in anul 1511 guvernatorul din Mecca , Khair Beg , a interzis cafeaua din oras , findu-i teama ca cei care consuma cafea se vor razvrati impotriva sa . Din pacate pentru el , cand sultanul a auzit decizia luata de acesta , l-a condamnat la moarte (probabil si pentru ca inca din sec. XV exista o lege prin care femeile puteau divorta daca sotul nu le putea oferi portia zilnica de cafea) .
Odata cu popularizarea cafelei , a aparut si convingerea ca aceasta are proprietati medicale miraculoase, fiind unul din "medicamentele" prescrise de majoritatea medicilor vremii , seicul Gemaleddin din Aden fiind unul dintre cei care s-au insanatosit miraculos dupa ce a facut o cura de cafea in anul 1450 si care i-au facut o publicitate intensa .
Beneficiile si gustul divin al cafelei i-a determinat pe musulmani sa decida sa nu imparta aceasta minunatie si cu "infidelii" , astfel ca primul loc din afara sferei de influenta musulmane unde a ajuns cafeaua a fost Venetia , abia in anul 1615 , si atunci din greseala , pana atunci ea fiind deja populara in Turcia , nordul Africii , Persia , sudul Indiei , in Spania si in tarile balcanice.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)