CUCERIREA LUMII

In secolul al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea obiceiul de a consuma cafea s-a intins spre vest in Europa , si spre est , in India si Indonezia . Pelerinii musulmani au dus planta de cafea in India si au cultivat-o in acea zona , iar europenii au popularizat cultivarea ei in zona Indoneziei . In Europa , singurele plante de cafea cultivate erau cele din gradinile botanice ale potentatilor vremii.
Calatoria cafelei in America a inceput in anul 1607 cand capitanul John Smith a adus plante de cafea cu el in perioada in care a fost intemeiat orasul Jamestown in Virginia. In ciuda faptului ca a patruns foarte devreme in aceasta parte a lumii (inaintea primului import oficial european consemnat) cafeaua nu s-a bucurat de o popularitate mare , fiind in urma ceaiului ca si popularitate . Toate acestea aveau sa se schimbe intr-o frumoasa zi a anului 1773 in Boston , cand a avut loc faimoasa "partida de ceai" , moment din care cafeaua a fost considerata bautura nationala .
Se stie ca in acea perioada America de Nord nu prea avea relatii cu America Centrala si de Sud (nu ca acum ar fi o armonie deplina...) asa ca meritul cultivarii pe scara larga a cafelei a revenit unui francez ( nu unui american ) , ofiter in Marina Frantei , Gabriel Mathieu de Clieu . Acest individ , fiind detasat in zona Marii Caraibelor , a cerut regelui Louis al XIV-lea in timpul unei vizite la Paris in anul 1720 cativa lastari de cafea din gradina botanica regala pentru a le cultiva in Martinica. Maritul rege a refuzat , dar intreprinzatorul marinar a profitat de prima ocazie avuta si in timpul unei "vizite" in sere a "imprumutat" ce isi dorise -un lastar . Drumul de intoarcere a fost plin de peripetii , vasul fiind atacat de pirati , un alt ocupant al vasului i-a rupt o crenguta din lastar , iar spre sfarsitul calatoriei au ramas si fara apa , asa ca si-a folosit portia sa de apa pentru a mentine planta in viata . Ca toate povestile de succes si aceasta are un final fericit . Domnu' Clieu si-a plantat cafeaua pe domeniul propriu sub paza armata , iar urmarea a fost ca in 1777 acest prim lastar avea circa 18 milioane de urmasi.
Patrunderea cafelei in Brazilia a avut loc in conditii similare . Dupa ce arabii au tinut cu dintii de secretul cafelei timp de secole atunci venise timpul negustorilor olandezi (in special cu cafelele din Indonezia) si francezi (Africa si Caraibe - Martinica , Dominica , Guyana , Guadelupe) sa tina cu dintii de pozitia dominanta pe care o aveau in comertul si productia acestei delicatese . Imparatul Braziliei si-a trimis un emisar - Francisco de Mello Palheta - in Guyana Franceza a anului 1727 sa medieze o disputa intre olandezi si francezi , iar daca se poate , sa si puna mana pe cateva seminte de cafea care dupa cum am spus , erau pazite cu strasnicie . Partea cu medierea a functionat bine , dar cu partea a doua a fost ceva mai dificil . Asa ca vajnicul brazilian a imbinat utilul cu placutul si a incorpit o aventura cu sotia guvernatorului care la despartire i-a facut cadou si semintele care au pus bazele celei mai mari economii producatoare de cafea din lume. In anul 1800 Brazilia se numara deja printre tarile exportatoare de cafea ,iar in anul 1900 90% din economia acestei tari constand in industria cafelei .